L-am cunoscut pe Catalin in urma cu un an, cand am colaborat in cadrul Taberei de pictura Hobby Art care s-a desfasurat la Voronet, fiind instructorul artistic al unuia dintre ateliere.

DSCF0221

imagine din Tabara de pictura Hobby Art de la Voronet 2013

Catalin a absolvit Facultatea de arte Vizuale din Iasi la clasa maestrului Liviu Suhar in 2003, in 2012 si-a luat doctoratul la aceeasi facultate, iar in prezent este profesor doctor in arte vizuale si preda la Colegiul de Arta ‘’Ciprian Porumbescu’’ din Suceava. A scris si o carte intitulata ‘’Simbolul mainii in artele plastice’’ ilustrata cu propriile creatii. Pe parcursul anilor a realizat numeroase expozitii de arta in tara si strainatate, fiind pasionat de ceea ce face.

Ce ocazii frumoase de revederi sunt expozitiile de pictura! La o astfel de expozitie de la Brasov, la Centrul Cultural Reduta, am pregatit terenul pentru acest interviu pe care va invit sa-l cititi in continuare. Unele intrebari le veti regasi si in alte interviuri de pe acest blog, dar cu atat mai interesant va fi sa descoperiti raspunsurile la aceeasi intrebare prin prisma unor profesionisiti diferiti in domeniul picturii.

  • Catalin, cand ti-ai dat seama ca vrei sa devii pictor?

Când eram copil, copiii de afară îmi spuneau “pictorul”, pentru că le desenam tot ce voiau ei şi îşi doreau să vadă. Pot spune cu certitudine că în clasa a V-a, îmi doream să fiu pictor deoarece văzusem multe reproduceri în reviste cu lucrările lui Ştefan Luchian şi Sabin Bălaşa. Un tablou pictat de Sabin Bălaşa intitulat “Fetiţa cu rochie albastră” m-a impresionat atât de mult încât mi-am dorit să fiu şi eu ca pictorul pe care tocmai l-am menţionat.

  • Daca nu erai pictor, ce ai fi fost acum?

La întrebarea asta chiar nu ştiu să răspund…Mi-a plăcut literatura şi cred că dacă aş fi continuat pe această direcţie aş fi fost poate poet sau romancier…Oricum m-au atras cărţile, tablourile şi lucrurile frumoase în general. Am avut o perioadă când mi-am dorit să devin astrolog, fiind pasionat dintotdeauna de stele şi Univers. Acum cred că Dumnezeu a hotărât ca să fiu “pictor”.

  • Ai momente cand nu-ti iese deloc ceea ce vezi cu ochii mintii si abandonezi lucrarea? Daca da, cum treci peste astfel de momente ?

Da. Este o întrebare foarte bună. Cei care n-au momente cand isi doresc să se lase de pictură, aceea nu sunt „pictori adevăraţi”. Cred că am avut dintotdeauna mai multe eşecuri în privinţa a ceea ce-mi doresc să pictez. Azi îţi place tabloul, mâine îţi vine să- i dai foc sau nu mai doreşti să auzi de pictură…Câteodată mă întreb de ce m-am apucat să fac pictură, pentru că la fiecare tablou este diferit. Poţi picta un tablou foarte bine apoi următoarele 10 sunt proaste. Niciodată un pictor nu poate fi mulţumit de ceea ce face. Dacă ar fi cu adevărat mulţumit înseamnă că a spus “totul” într-o singură pictură. Pictura e ca un virus…O laşi, apoi te cheamă şi te ademeneşte. O iei de la capăt de fiecare dată crezând că „vei reuşi” să dobândeşti gloria, atât de mult adorată de toţi artiştii. Când simţi că nu mai poţi “controla”tabloul, este mai bine să faci o pauză.  Această pauză poate fi şi de o săptămână sau mai mult. Cunosc pictori care au făcut o pauză de 3 luni pentru că nu mai puteau să continue pictând. După fiecare pauză este un nou început. La fiecare tablou este o altă poveste. Din această cauză “supravieţuiesc pictorii”.

  • Cat de mult te lasi influentat de parerea celor din jur? Atat a celor avizati cat si a celor neavizati.

Sincer să fiu am fost influenţat o perioadă mare de timp de părerile celor “avizaţi” şi “neavizaţi”. Sunt o fire vulnerabilă, dar nu mă mai interesează părerile nimănui. Pictura este acum ca şi ciocolata. Dacă îţi place o guşti, dacă nu, nu. Părerile din jur n-ar trebui niciodată să conteze pentru un artist. Fiecare pictor are toată libertatea de exprimare, aspect care îi va defini mai târziu stilul său personal şi original.

  • Ai un vis, iti doresti ceva foarte mult acum? Daca da, cat de departe esti dispus sa mergi pentru visul tau?

Da. Am un vis şi nu numai unul singur. Ca oricare artist mi-aş dori să expun la Grand Palais în Paris sau la Metropolitan Museum of Art din New York. Mi-ar place de asemenea să fiu un artist de top alături de Fernando Botero sau Pablo Picasso. Acum nu ştiu ce să spun… Dacă voi ajunge până acolo, atunci am să zic că “pot să mor liniştit şi toate obiectivele le-am atins”.

  • Ce crezi ca il propulseaza pe un pictor consacrat? Talentul, norocul sau critica de specialitate?

Pe un pictor consacrat nu-l mai propulsează “nimeni”, doar arta sa. Talentul, perseverenţa, norocul şi locul de provenienţă îl ajută pe artistul consacrat să meargă mai departe. Critica de specialitate este un tărâm „otrăvit”.  Mulţi artişti nu au reuşit datorită acestei “critici de specialitate”.  Toţi cei care au scris dintotdeauna despre pictori, au profitat nespus de mult pe seama talentului lor. Aşa şi-au vândut mulţi “critici consacraţi” cărţile. Un artist care este talentat, nu va depinde niciodată de critic sau de spusele cuiva. Talentul este cel mai mare tezaur al artistului. Cei care îşi şlefuiesc  talentul începând de mici copii, vor ajunge pe culmile gloriei.

  • In pictura cat de mult te poate influenta locul de unde provii?

Locul de provenienţă este foarte important. Dacă te-ai născut la Bucureşti sau la Paris ai mai mari şanse să devii un nume important în Istoria Artelor decât dacă ai rămâne în Suceava de exemplu, locul de unde provin eu. Cei mai mari artişti au plecat din oraşele de provincie şi s-au realizat în oraşele mai mari. Brâncuşi este unul din exemple şi nu este singurul. Dali a plecat şi el din Figueras şi s-a întors la “sfârşitul vieţii” făcându-şi cariera la Paris sau în SUA. Exemplele sunt numeroase şi nu am să le menţionez pe toate. Locul de provenienţă este principalul “motor” al unei cariere artistice de success. Acum există internetul şi facebook-ul, dar nu va rezolva niciodată acest aspect al provenienţei. “Numele mari de artişti” sunt date fără glumă de oraşele cu rezonaţă: Bucureşti,Paris, Londra, Tokio, Beijing, New York, etc.

  • Te tenteaza sa incerci si alta forma de exprimare artistica?

Tot timpul mă tentează să mă exprim plastic“altfel”. Fac fel şi fel de experimente. Aceste experimente nu sunt întotdeauna cele mai “potrivite” în sensul că artistul se abate de la norme şi reguli pentru a crea ceva “nou”. Orice încercare e benefică, pentru că te ajută ca artist să evoluezi spre “altceva”. Nu se ştie niciodată ce se poate “naşte” dintr-o simplă încercare. Totul este imprevizibil. Este bine ca artiştii să încerce să picteze în cât mai multe moduri. Mai târziu îşi vor crea propriul stil artistic care este foarte greu de realizat.

Pot sa spun ca mi-a placut intotdeauna sa cant dar si sa scriu. Mi-ar place sa fac muzica, dar mai am mult de invatat in acest domeniu. Asa cum am mai spus mi-a placut literatura si mi-a placut sa scriu. Am scris pana acum 3 carti si am publicat mai multe articole in domeniul artelor vizuale. Daca ar fi sa continui cu alte domenii ale artei ar fi literatura si muzica si nu altceava. In muzica am realizat compozitii proprii pe computer dar vreau sa spun ca am si o orga la care mai cant din cand in cand. Pianul si sunetele de orga mi-au placut intotdeauna. Cred ca daca m-as apuca serios si de muzica poate ca voi avea sanse mult mai mari decat cu pictura…

  • Care sunt sursele de inspiratie pentru tablourile tale? Pictezi doar ceea ce simti, dorinte pe care doar tu le stii si deci doar tu ai avea acces la descifrarea unei picturi ?

Sursele de inspiraţie diferă de fiecare dată. Fie mă inspir din albume, fie un peisaj sau nişte obiecte pe care le găsesc prin atelier. Căteodată mă inspiră o mireasmă frumoasă. Acum când vine primăvara şi subiectele parcă “înfloresc”odată cu întreaga natură. Cănd nu am albume sau când nu vreau să pictez ceva după model, lucrez din imaginaţie. Este un tărâm extraordinar. Parcă “visele” devin “realitate” şi le pictez pe pânză.Este o mare bucurie de a picta liber. Nu sunt constrâns de nimeni şi pictez doar ceea ce îmi place. Acum există mai multe moduri de a înţelege pictura. Poţi descifra mesajul din prima sau poate exista în tablou o filosofie pe care o ştie doar artistul. Oricum aici felul de a privi este discutabil. Fiecare vede altceva într-un tablou. Toţi văd “altfel”.

  • Care sunt artistii preferati?

Am mulţi artişti preferaţi. Este foarte greu să fac un enunţ. Voi exemplifica câţiva: Michelangelo, Mantegna, Antoanelo da Messina, Giotto, Luchian, Grigorescu, Dimitrescu, Baba, Bălaşa, Margareta Sterian, etc. Sunt mai mulţi decât cei pe care i-am scris.

  • Cum raportezi experienta artistica personala la ideea artei vazuta ca ‘’agonie si extaz’’?

Viaţa artistului este o întreagă “agonie” şi “extaz”. Toţi artiştii trăiesc aceste sentimente. Arta poate fi văzută şi prin prisma “agoniei” şi “extazului”. Arta pictorului poate fi o “agonie” sau un “extaz”, acum depinde de artist. În ceea ce mă priveşte cred că arta mea este mai mult în “agonie” decât în “extaz”, asta pentru că de multe ori simt că îmi pierd curajul de a merge mai departe. Asta e părerea mea, publicul este posibil să vadă “extaz” sau “agonie”, nu ştiu ce să zic în privinţa asta…

  • Care e parerea ta despre pictura care copiaza fidel realitatea precum un aparat foto?

Cel  care reuşeşte un astfel de meşteşug merită să fie apreciat şi aplaudat. Sunt puţini pictori care reuşesc această performaţă. Acum depinde fiecare ce îşi propune să facă. Dacă asta doreşte artistul să facă, este ok, e treaba lui. Sunt alţii care critică astfel de “meşteşuguri” dar o fac din invidie, pentru că nu reuşesc să facă ca cei care sunt “dotaţi” cu asemenea talent. Totul depinde de cultura fiecărui artist în parte. Alţii văd în asta o măiestrie iar alţii un “simplu studiu nesemnificativ şi lipsit de creativitate”.

  • Cum ai defini intr-o singura fraza rolul sau importanta desenului pentru pictura?

Poţi fi un desenator foarte bun dar un pictor slab sau poţi colora foarte bine fără să ştii să desenezi.

  • Ai simtit vreodata la terminarea unei lucrari ca trebuie s-o faci de la inceput? Daca da, cat de des ti s-a-ntamplat asta? Cate lucrari finalizate sau aflate in lucru le-ai acoperit sau sters de-a lungul timpului?

 Mi s-a întâmplat de multe ori să schimb un tablou. Am pictat şi mai pictez pe tablouri mai vechi. Câteodată îmi pare rău că l-am schimbat cu altceva. Tabloul pictat “deasupra”totdeauna l-am vândut mai bine decât pe cel de “dedesubt”. Am pictat peste o pânză şi de 3 sau 4 ori. Nu am avut o limită niciodată, decât atunci când nu se mai putea picta pe el datorită pastei de culoare, mult prea vâscoase.

  • Se poate trai in Romania doar din pictura?

Se poate şi nu se poate. Acum este o perioadă foarte grea pentru toţi artiştii. Nu mai contează dacă eşti un pictor bun sau prost. Vând cei care au “relaţii” sau cei care expun în spaţii “potrivite”. Interesul pentru artă a scăzut foarte mult în ultimii ani. Nu mai contează studiile în artă cum era mai demult.  În România zilelor noastre cei care mai trăiesc din pictură sunt „privilegiaţi”. Este ca o loterie. Cine vinde, “căştigă”, cine nu, “pierde”. Nici în străinătate nu este mai bine. Depinde totul de galerie, locaţie şi cine “recomandă” artistul.  În rest…cam atât despre viaţa artistului în România.

  • Multumesc Catalin pentru amabilitate si  pentru timpul acordat si cat mai multe pendulari in extaz! Si pentru ca se apropie Pastele, iti urez Sarbatori frumoase!

 

Această prezentare necesită JavaScript.

…………………

a consemnat Simona Polhac

Multumesc ca de fiecare data comunitatii Taberei de pictura Hobby Art pentru sugestiile date pentru realizarea interviului.

Cu pictorul Catalin Alexandru Chifan puteti lua legatura sau ii puteti vedea lucrarile aici.