Pe Oana am avut placerea s-o cunosc in tabara de pictura de la Sighisoara de acum 4 ani unde venise cu sperante dar si temeri ca nu vom reusi sa ne armonizam cu asteptarile ei. De atunci imi spune mereu ca acea editie de la Sighisoara a ramas preferata ei, desi a plouat in mai toate zilele. Dupa 4 ani , Oana expune la o Galerie de arta din Targu Mures umpland jumatate din peretii expozitiei cu picturile ei (prilej de care am profitat pentru a-i propune acest interviu), dupa ce, in urma cu cateva luni avusese expozitia ei personala la Cercul Militar din Bucuresti. La Oana te intriga de cum o vezi, contrastul dintre ea si pictura ei . Cred ca n-am cunoscut o persoana mai zen decat ea. Te-ai astepta ca picturile ei sa fie luminoase, pline de viata si culoare, insa vei constata ca Oana ‘’picteaza lumi imaginare si universuri stranii, bizare, accentuindu-se o cromatica atenuata, redusa, ce se axeaza pe culori pamantii, griuri neutre si texturi / efecte plastice ce fac trimitere spre traditional-antic, spre „invechit”, purtand parca patina timpului ce degradeaza materia’’ – dupa cum mi-a marturisit Tudor Francu, instructorul de pictura al taberei de pictura Hobby Art. Picteaza din pasiune in putinul timp liber pe care i-l ofera meseria ei de jurista.
- De cand pictezi? De ce te-ai apucat de pictura si cum ai facut primii pasi?
Oana: Exact inainte cu o zi de primul concert Depeche Mode la Bucuresti (cred ca era in vara 2007, dar nu sunt foarte sigura ) mi-a venit ideea sa incerc sa pictez ceva, sa imi umplu timpul… am cumparat culori si o panza foarte miiiiica (azi nu cred ca as mai alege o asemenea panza 🙂 )si stiu ca tot concertul (in timpul lui rulau diverse imagini cu desene/caricaturi…) m-am gandit doar ca abia astept sa ajung acasa si sa incerc sa pictez ceva. Prima mea incercare a fost o copie dupa un pictor cubist. Mi-a placut ce a iesit si chiar am simtit un sentiment de satisfactie. Surprinzator, acea pictura a fost vazuta acum doi ani de niste oameni foarte dragi mie, le-a placut si abia am asteptat sa le-o ofer cadou. Imi place sa cred ca nimic nu e o intamplare! Trei-patru ani am pictat un tablou la cateva luni, incercam sa copiez cate o “imagine” care imi placea…. Mai serios, pictez cam de 3 ani.
Cat din sufletul tau, din trairile de moment sau felul de a fi se regaseste in pictura?
Oana: Imi place sa cred ca pictura este emotie si trebuie privita cu sufletul. Tablourile mele sunt expresia unei emotii , a unei trairi interioare. In majoritatea picturilor din ultima vreme este cel putin un personaj. De cele mai multe ori, el este “intruchiparea” sufletului uman. Cred ca oamenii ar trebui sa fie sinceri cu ei insisi, sa accepte faptul ca se simt singuri sau ca au nevoie de iubire sau ca au temeri sau ca isi doresc altceva decat credeau ca isi doresc, sa se caute si sa se accepte pe sine. Cred ca cea mai grea calatorie este catre tine insuti.
- Esti, aproape, o autodidacta, adica iti alegi tu cursurile si taberele de pictura la care sa participi pentru a te dezvolta. Care sunt cautarile care te caracterizeaza in prezent? Ce ti-ai dori sa aprofundezi?
Oana: In principiu, cursurile si taberele la care am fost prima data, au fost o “intamplare”. Apoi, am vrut ca acea “intamplare” sa se repete. Aici am cunoscut oameni extraordinari, pe care i-am descoperit treptat si de care sunt foarte atasata. Si ma simt norocoasa pentru asta!Nu stiu ce imi doresc sa profundez… dar stiu ca imi doresc ca pictura sa transmita ceva. Mesajul tabloului este cel mai important. Restul sunt detalii 🙂
- Cum ai descrie tot ceea ce se intampla in momentul creatiei? Cum ai descrie momentul cand constientizezi ca pictura e gata? Obisnuiesti sa-ti autoanalizezi lucrarile in momentul cand sunt finalizate?
Oana: Cred ca pictura este un lucru foarte intim, unul dintre cei mai buni prieteni. El stie exact ce simti, ce este in adancul tau in acel moment, ce lupte interioare se dau, ce “monstri au fost ucisi”, ce personaje bune au invins :). Chiar daca tu nu ii spui, el stie 🙂 . Asa ca, in momentul in care pictez, simt ca ma confesez unui bun prieten care nu ma judeca, nu incearca sa ma schimbe, ci ma accepta asa cum sunt.In principiu, incerc sa ascult de mine atunci cand analizez o lucrare, sa imi dau seama ce imi place si ce nu. Am lucrari ce nu mi-au spus nimic si pe care am vrut sa le acopar, dar care s-au bucurat de succes. La unele nici acum nu imi dau seama ce au vazut altii.Sunt cativa oameni de al caror sfat ascult, dar chiar si atunci incerc sa trec totul prin filtrul meu, sa vad daca, ascultand de sfatul lor, mai redau, inca, aceeasi idee pe care am avut-o in cap la inceput.
- Mi se pare mare diferenta intre linistea, seninatatea, luminozitatea pe care le-am vazut privindu-te pictand si tematica aleasa alaturi de culori relativ sumbre. Ai anumite culori care se regasesc in mai toate lucrarile tale. Este o alegere premeditata sau una instinctiva?
Oana: Mi s-a mai spus 🙂 ! Nu mi-am propus sa redau seninatate sau doar partea frumoasa a lucrurilor. Am incercat sa ma uit adanc in mine, in trairile mele, in intrebarile pe care mi le pun. Si din acele intrebari se plamadeste in pictura o lume plina de tensiuni si razboaie interioare, uneori chiar si o lume fantasmagorica. Oricum, daca am reusit sa transmit ceva printr-o pictura, inseamna ca ea si-a atins scopul.Stiu exact unde si cand am facut fiecare tablou, la ce m-am gandit, ce anume am simtit, fiecare tablou e o bucatica (mai mica sau mai mare) din trairile mele. Cu alte cuvinte, fie ca au vrut, fie ca nu au vrut , destinatarii tablourilor mele poarta in casa o bucatica din sufletul meu 🙂 .Referitor la culorile folosite, in cele mai multe cazuri, chiar daca imi propun sa folosesc anumite nuante nevinovate, involuntar ajung sa le folosesc pe cele potrivite starii pe care o am atunci cand pictez.
- Lucrarile tale au un substrat ancorat in realitate? Daca da, ce fel de realitate? Gasesti similitudini sau resorturi in lumea inconjuratoare, in viata de zi cu zi si transformi totul intr-un nou univers pictural personal sau pur si simplu, incerci sa inventezi, sa plasmuiesti realitati noi ce vin din imaginar?
Oana: Cred ca este vorba de o realitate subconstienta 🙂
- Crezi ca vei lucra vreodata in culori mai pastelate?
Oana: In ultima vreme, “lucrurile” mi-au aratat ca e bine ca niciodata sa nu spui niciodata. Asa ca nu ar fi exclus sa urmeze o perioada de culori pastelate 🙂 .
- Cum s-a schimbat viata ta de cand te-ai apucat sa pictezi?
Oana: Chiar cred ca s-a schimbat mult…in bine… Pe langa faptul ca am cunoscut, asa cum am mai zis, niste oameni minunati, pictura m-a facut sa fiu sincera cu mine si sa ma uit adanc spre zona sinelui care ramane, de obicei, ascunsa. E un fel de proces de auto-cunoastere.
- Ai planuri in domeniul picturii?
Oana: De regula imi fac planuri; gandul ca voi face nu stiu ce in week-end, imi da “putere” sa trec peste o saptamana de munca, la birou. Insa, cu pictura nu am avut niciodata planuri. Pur si simplu s-a intamplat cand si cum a fost sa fie. Plus ca ea este foarte intelegatoare si ma “iarta” chiar si cand nu ma intalnesc cu ea cateva luni :)).
- Cand si unde pictezi? Cum iti petreci timpul liber?
Oana: De cele mai multe ori pictez in taberele de pictura si la cursurile la care ma inscriu. Uneori pictez pentru ca vreau sa fac un cadou cuiva drag…. alteori, simt, pur si simplu, ca vreau sa pictez… In timpul liber,incerc sa ma bucur de oamenii minunati din jurul meu.
- Ai si expus de cateva ori; spune-mi ceva despre cum te simti la expozitiile unde ai lucrari expuse?
Oana: La prima expozitie individuala, cand a trebuit sa spun cateva cuvinte, am simtit cum mii de lacrimi mi se opresc in gat si imi blocheaza cuvintele. Asa ca nu am putut sa zic altceva decat ca le multumesc celor care au venit sa vada tablourile mele si ca fara ei, fara amprenta pe care si-au pus-o asupra mea, eu nu as fi putut sa fiu persoana care sunt in prezent (am revazut de curand filmuletul…). La expozitii ma simt emotionata si recunoscatoare pentru ceea ce sunt si pentru ceea ce am primit.
- Ce fel de pictura iti place sa abordezi?
Oana: Imi place sa pictez ceea ce simt in acel moment, sa incerc sa exprim un sentiment, oricare ar fi el.
- Care este cel mai frumos lucru pe care ti l-a spus cineva despre picturile tale? Si care e cea mai mare satisfactie personala pe care o ai de pe urma pictatului?
Oana: Probabil ca au fost mai multe lucruri frumoase care mi s-au spus. Lucrul pe care l-am auzit cand am oferit ultimul tablou a fost ca inseamna mai mult decat alte lucruri materiale pe care le-a primit in ultima vreme. E ca si cand destinatarul tabloului a fost cu mine atunci cand am pictat acel tablou. Si intre noi s-a creat o anumita legatura . Sunt doua mari satifactii pe care le am de pe urma pictatului: in primul rand, bucuria ca am cunoscut niste oameni extraordinari, pe care ii consider prietenii mei. In al doilea rand, sunt recunoscatoare pentru linistea, sinceritatea si resemnarea pe care le simt atunci cand pictez.
Această prezentare necesită JavaScript.
Mai multe picturi ale Oanei Maria Paul puteti vedea aici .
La Multi Ani, Oana! Multa sanatate si frumusete in viata ta!
…..
A consemnat Simona Polhac
Multumesc ca de obicei prietenilor mei din cadrul comunitatii Taberei de pictura Hobby Art pentru contributia lor la realizarea interviului.
Tabara de pictura Hobby Art 