Cornelia in tabara de pictura la Voronet, 2013
Invitata interviului meu de azi este Cornelia Vasiloiu, profesoara de chimie de peste 3 decenii, care acum, la pensie, s-a apucat de pictura marturisindu-mi ca pentru ea pensia este un nou inceput. Ne intalnim de 5 ani cu o regulariate anuala, in Taberele de pictura Hobby Art, cum dealtfel ne-am si cunoscut iar invitatia pe care i-am adresat-o pentru interviu a considerat-o cam prea pretentioasa pentru ea intrucat picteaza de placere fara sa se considere o persoana celebra, cu experienta in acest domeniu, ea insasi fiind un invatacel continuu. I-am spus atunci motivul meu, iar acum il reiau si public: cunosc o multime de oameni iesiti la pensie care se simt inutili, nefericiti; de cele mai multe ori pensionarii nostri isi petrec viata in fata televizorului – care stim ca nu ofera prea multe motive de bucurie, asa ca ar fi bine sa accepte sa fie un model pentru alte persoane din generatia ei, care se pare ca duce lipsa de modele inspirationale. Si ca o confirmare a teoriei mele cum ca un talent nu vine niciodata singur, Cornelia scrie si versuri. Imi amintesc cu placere mesajele in versuri pe care le descopeream dimineata intr-una din taberele de pictura, cand ne distram lasand mesaje anonime pentru cineva din grup iar Cornelia ne smulgea zambete cu mesajele ei in versuri prin care se deconspira imediat.
Mi-am dat seama ca ea trebuie sa fie subiectul unui interviu in momentul in care am aflat de expozitia ei personala din orasul ei natal, Campulung Muscel, prilej de mare bucurie atat pentru ea, copiii ei ( ma refer si la elevii pe care i-a avut) dar si pentru mine, intrucat astfel de satisfactii si bucurii ma determina sa atribui proiectului meu de suflet, Tabara de pictura Hobby Art valori mai profunde care tin de emotie, bariere depasite, stimulare, dezvoltare personala si cate or mai fi…
- Cornelia, care este prima ta amintire legata de pictura, care stii ca te-a impresionat?
Prima amintire…e mult de atunci…si totusi incerc : la gradinita am avut pe o foaie un dreptunghi care era impartit de o diagonala…in centru era un cerc,taiat in doua de aceeasi diagonala…trebuia sa coloram diferit cele doua jumatati de cerc, respectiv dreptunghi…am ales albastrul si portocaliul, culorile erau vii si mi le amintesc perfect. Pentru prima data alegeam, fara sa stiu, complementarele…
- De cand pictezi? De ce te-ai apucat de pictura si cum ai facut primii pasi?
A urmat scoala si, in clasele de gimnaziu, la Curtea de Arges, am avut o inimoasa si talentata profesoara de desen care ne inscria la toate concursurile ”pionieresti”, participam cu daruire, desi nu am castigat niciodata…mai era vara Cercul de Pictura la Casa Pionierilor, un mod frumos de a-mi petrece vacanta. Acolo am pictat Acropole in tempera si o pisica pe sticla..la liceu s-a facut desen doar in clasa a 9-a…imi amintesc de naturi statice in creion, cu umbre… Dupa care n-a mai fost decat chimie, matematica, fizica si examene…Apoi, elevi, ore de chimie, familie, copii, pensie…intre timp nimic care sa aminteasca de pasiunea mea din copilarie.
- Care este cel mai mare beneficiu pe care ti l-a adus sau ti-l aduce aceasta pasiune?
Si totusi…culorile si lumea lor m-au fascinat copil fiind, ma fascineaza si acum…cred ca atunci,ca si acum,este o evadare din lumea inconjuratoare, o explorare a sufletului meu, o incercare staruitoare de a vedea ”frumosul ” si lumina ce-l inconjoara. Prin pictura eu vad o lume frumoasa si buna, altfel de ce as picta-o ?! Cred ca asta inseamna „Magia Picturii” pentru mine ( n.r. ”Magia Picturii” este denumirea expozitiei personale din luna mai a Corneliei din orasul ei natal).
Imi doresc un dialog cu cei ce-mi privesc tablourile, sa le transmit linistea si bucuria cu care am pictat, sa gaseasca in peisajele mele o oaza de relaxare si sa-si uite problemele zilnice, sa auda susurul apelor de munte, sa se piarda pe cararile toamnei si sa viseze la o drumetie pe dealuri…rosul macilor e un indemn la viata !
- Ce lucrare personala ti-ai opri in casa ? Ai picturi de-ale tale pe perete acasa la tine? Ai vreo pictura de-a ta de care nu te-ai putea desparti?
Imi iubesc picturile, am in casa puse cateva, la fel si copiii mei . Nu as da „Manastirea Voronet” pentru ca are inclusa in ea toata emotia, linistea si „istoria” in care m-am cufundat pictand la fata locului.
- Este costisitoare aceasta pasiune?
Orice hobby are pretul sau…materialele costa destul, dar avand in vedere ca am vandut o parte din tablouri, pot spune ca ma autofinantez , inclusiv pentru ramele tablourilor din expozitii.
- Ce fel de picturi te impresioneaza si care sunt artistii tai preferati ? Dar ce te inspira pe tine sa pictezi? Iti gasesti usor subiectele de pictat?
Nu am alte cursuri decat cele din tabara ( n.r. Tabara de pictura Hobby Art), ma uit la tutoriale, am incercat sa studiez dupa manuale, dar cel mai mult sunt inspirata cand pictez in natura alaturi de altii, desigur transpunand totul prin viziunea mea. Imi place N.Grigorescu, N.Tonitza si pictorii rusi care picteaza in mod realist. Sunt limitata de timp si de partea de talent care imi lipseste. Imi place sa pictez cu sinceritate ceea ce simt si nu ma prefac a intelege curentele moderne. Imi plac peisajele pictate la fata locului si florile.
- Ce reprezinta pentru tine pictura in aceasta perioada a vietii, ma refer la varsta pensiei, (mai ales dupa ce ai predat atator generatii chimia) si ce ti-ar placea sa aprofundezi sau sa abordezi in continuare in acest domeniu?
Pensionarea m-a prins nepregatita pentru lipsa de activitate si multul timp liber…ma apasa inutilitatea si-mi lipsea comunicarea cu elevii . Fata mea, stiindu-mi cateva dintre desenele copilariei, a cautat pe net si a gasit Tabara de pictura Hobby Art. Era in 2010, tabara de la Pestera Moeciu. Am venit putin depresiva, timida si cu sentimentul ca sunt batrana…Dupa o saptamana eram o „tanara pensionara”, care invatasem alfabetul picturii de la „maestrul” Tudor Francu, profesorul taberei, aveam ce sa fac, aveam proiecte de viitor si, mai ales, imi facusem prieteni buni. Fara prietenii cu care impartasesc preocuparile legate de acest hobby, m-as simti mai saraca. Abia astept reintalnirea cu ei. Au urmat taberele de la Sighisoara,Rasnov, Voronet si Balcic. Grupul de prieteni s-a largit, iar cunostintele mele in domeniu au capatat contur.
Locuiesc in Campulung Muscel, jud Arges, unde este activ „Cenaclul I.D.Negulici”a carui membra am devenit din 2013. Alti prieteni, alte tabere de creatie.
- Ai nevoie de o stare anume pentru a picta sau poti picta oricand iti propui?
Nu pot picta oricand, trebuie sa fiu impresionata de ceva si sa fiu linistita. Cand pictez ascult Clayderman sau ceva asemanator.
Imi place sa pictez in natura, iar cand nu pot, ma ajut de fotografii facute adesea de mine .
Cornelia in tabara de pictura la Balcic, 2014
- Ai si expus de cateva ori; spune-mi ceva despre cum te simti la expozitiile tale?
Am expus in expozitiile colective organizate de Arbex Art Decor la Baia Mare si Brasov, precum si alaturi de membri cenaclului „ID Negulici” la Hunedoara, la Castelul Huniazilor(de doua ori) La Casa de Cultura din Sinaia, La „Cora” in Bucuresti, la Pitesti, Curtea de Arges, Mioveni si Campulung. Am avut cateva zile expozitie personala in liceul unde am lucrat 31 de ani, iar acum am prima expozitie personala in Campulung Muscel ( n.r. 22 aprilie- 20 mai 2015). La sfarsitul lunii mai, primii mei elevi vor avea la Targoviste Revederea de 40 de ani de la terminarea Liceului Pedagogic si m-au invitat sa-mi expun lucrarile la Biblioteca oraseneasca.
Sunt mandra ca pot avea lucrari ce pot fi expuse, ma bucura faptul ca toti recunosc saltul calitativ realizat in 5 ani, salt care nu ar fi existat fara Simona, organizatoarea taberelor si indrumarile competente ale lui Tudor.
- Care ai observat ca este perceptia cunoscutilor tai, chiar a fostilor elevi despre tine de cand ai inceput sa pictezi?
Faptul ca pictez a fost o mare uimire pentru toti cunoscutii, chiar si pentru mine, care mi-am descoperit o alta latura a personalitatii mele si ma aflu intre oameni care reprezinta o lume total diferita de cea anterioara pensionarii. Multi elevi si-au dorit sa achizitioneze un tablou, mi s-a luat interviu la televiziunea locala, s-a scris despre mine in revista de cultura a orasului, mi-au aparut picturile ca ilustratii intr-un volum de versuri, am facut o coperta de carte, iar acum am in proiect coperta pentru cel de al doilea volum .
- Care este cel mai frumos lucru pe care ti l-a spus cineva despre picturile tale? Si care e cea mai mare satisfactie personala pe care o ai de pe urma pictatului?
Cel mai frumos lucru s-a spus La Curtea de Arges despre tabloul meu cu mere, fara sa stie ca eu sunt autoarea, cineva si-a exprimat dorinta de a lua unul dintre mere sa-l manance ! Cea mai mare satisfactie este ca pot gandi in viitor si-mi pot face proiecte; de asemenea, ma simt norocoasa prin faptul ca existenta mea se va prelungi nu numai in amintirea copiilor, nepotilor si elevilor mei ci si prin faptul ca tablourile mele isi vor trai viata si vor fi iubite in casa celor ce le-au achizitionat.
As dori sa adresez tuturor indemnul de a incerca sa deseneze si sa picteze…e un mod exceptional de relaxare,de cultivare a frumosului, de observare a ceea ce ne inconjoara si exprimare in stil propriu.
Această prezentare necesită JavaScript.
…….
Draga Cornelia, multumesc pentru timpul acordat, iti doresc multa sanatate si inspiratie, iar in ceea ce priveste expresia pe care am auzit-o prima data la tine privind ”pensionarea – poate fi un nou inceput” eu deja imi fac planuri pentru atunci.
Cornelia are si un website cu picturile realizate de ea, pe care le puteti vedea accesand www.tablourifrumoase.wordpress.com
…
A consemnat Simona Polhac. Multumesc comunitatii Taberei de pictura Hobby Art pentru ajutorul dat in realizarea interviului.
Din seria celebritati care picteaza, azi am descoperit-o pe Jane Seymour. Cunoscuta publicului din Romania din serialul Dr. Quinn si romanticul film Undeva, candva, Jane Seymour si-a demonstrat multiplele talente artistice in cariera ei de actrita de film si televiziune si deasemenea in domeniul scrisului si designului. In acest din urma domeniu, chiar am descoperit cu uimire ca a creat o colectie de rame pentru tablouri care-i poarta numele ( vezi http://janeseymour.fotiou.com/) .
Tabara de pictura Hobby Art 