Pe Mihaela am cunoscut-o acum 4 ani intr-o tabara de initiere in pictura. In cele cateva tabere de pictura unde ne-am revazut ulterior, am fost martora la evolutia ei continua si am ramas impresionata de zbuciumul ei legat de pictura care o mana sa acumuleze informatii si experiente specifice participand la cursuri de pictura care s-o faca sa picteze asa cum isi doreste ea. Iar pentru asta nu precupeteste niciun efort, pictura facandu-si loc in rutina ei zilnica chiar daca ajunge sa picteze doar noaptea, dupa job. O iubesc pentru ca este o persoana disciplinata, perseverenta, discreta si modesta, cu simtul umorului, mizand pe claritate, pe lucrurile bine facute si cautand mereu sa-si implineasca potentialul. Daca n-ar fi un bun medic stomatolog ( n-are cum sa nu fie cu rigurozitatea ei) ar putea fi un bun makeup artist datorita priceperii si pasiunii ei pentru arta machiajului.
Imi place sa descopar in comunitatea noastra si nu numai, persoane creative, care cauta sa-si faca viata mai implinita, sa vi le prezint intrucat de multe ori cred ca avem nevoie sa intalnim persoane care sa ne inspire, sa ne dea un impuls de energie in cautarile noastre, cu atat mai mult cu cat simtim ca rezonam cu ele in unele privinte.
Mihaela, cum te-ai descrie?
M.B. Sunt o persoana foarte muncitoare, cinstita atat cu mine cat si cu ceilalti din jurul meu, ambitioasa, dedicata, energica, foarte sensibila si cu simtul umorului. Asta suna cam a anunt matrimonial. Ca sa ii tai efectul, pot spune ca nu imi plac treburile casnice, adica sunt cam lenesa la capitolul asta, detest minciuna, ipocrizia, aroganta, prostia si snobismul.
Primele amintiri despre pictura? Cand te-ai apucat constient de pictura si de ce?
M.B. Am desenat si pictat ca orice copil, dar neplacandu-mi rezultatele, am renuntat considerand ca nu am talent.
Am inceput sa pictez acum 4 ani, dar acum 6 ani am inceput sa imi indrept atentia catre pictura. Doi ani am avut o atractie absolut incontrolabila si imposibil de explicat. Nu stiu cum a aparut, dar stiam clar ca vreau sa fac asta. Doi ani mi-am repetat ca nu am talent si nu am ce cauta aici. Ca nu este pentru mine.
De asta cred ca m-a impresionat atat de mult interviul cu Daniel Zarnescu. Pentru ca el a descris talentul ca o foame de a face acel ceva. Eu l-am descris ca o sete( de culoare, forma si continut). In cazul meu exact asa a fost si este in continuare. Am incercat sa renunt de multe ori, dar este ceva ma impinge inainte. Nu am niciun motiv rational pentru care pictez. Doar pentru ca nu pot altfel.
Care a fost cea mai buna lectie de pictura?
M.B. Aceasta intrebare are, pentru mine, dublu sens. Nu stiu exact la care te-ai gandit tu cand ai formulat intrebarea, dar voi incerca sa le edific pe amandoua.
Am avut putini profesori de pictura. Doar doi. Plus munca individuala care iti ofera niste lectii foarte consistente. Clar cea mai buna lectie de pictura mi-a oferit-o Tudor in prima tabara la care am participat. A fost tehnica uleiului. Parca mi-a ridicat un val de pe ochi si mi-a dezvaluit un colt de lume. Au urmat si altele. La fel de consistente.
Multumesc, Tudor!
Al doilea sens pe care eu il vad este despre ce lectie mi-a dat pictura. Pentru mine, pictura a fost un zid . Eu am inceput sa pictez stiind sigur…. ca voi esua. Nu mi-am dat nici 1% sanse de reusita. Faptul ca am ajuns aici mi-a daramat complet acest zid. Si orice alt zid. Acum stiu sigur ca daca vreau ceva, pot. Orice ar fi acel ceva.
Ce faci in timpul liber?
M.B. Eu nu am timp liber. Timpul meu este extrem de organizat. Daca totusi am cateva clipe libere, citesc. Pentru ca timpul pentru citit este foarte scurt, trebuie sa il programez cumva.
Cum ti-ai petrecut timpul in perioada starii de urgenta cand stiu ca a trebuit sa inchizi cabinetul?
M.B. Ei, uite, in acea perioada am avut timp liber. Uitasem complet cum este. Atunci am reusit sa pictez in cursul zilei. Si am citit. Fara programare 🙂 .
Cum iti cauti inspiratia?
M.B. Imi caut sursa de inspiratie privind: fotografii, picturi ale unor artisti experimentati, nu neaparat consacrati si chipurile oamenilor. Imi place sa observ expresia, gestica, atitudinea, privirea. Asta chiar e un lucru pe care il fac demult. Cu mult inainte sa stiu ca voi picta vreodata
Rembrandt sau Picasso?
M.B. Rembrandt, fara dubiu.
Cu ce pictor ai vrea sa stai la un tete a tete? Si ce l-ai intreba?
M.B. Cu Caravaggio, clar. L-as intreba in primul rand el de ce picteaza si de unde sau cum a aparut ideea cu clarobscurul lui care pe mine ma fascineaza atat. Cred ca ar avea multe de spus aici. Sau nu. Pentru ca, de cele mai multe ori, ideile geniale se nasc din lucruri simple. Sau gresite.
Ce moment, intamplare te-a facut sa alegi portretul in majoritatea lucrarilor tale?
M.B. Nu a existat un astfel de moment. Si nicio intamplare. A fost un curs al vietii pe care l-am urmat.
Daca ar fi sa raspunda copilul de acum 40 de ani, ar spune ca niciodata nu a putut sa faca asta. Ca lucrarile din scoala la desen erau sub mediocre si erau notate de profesori condescendent uitandu-se in catalog la celelalte medii.
Daca ar fi sa raspunda adultul de acum, ar spune ca ma fascineaza figura si gestica umana, expresivitatea, starea interioara tradata sau uneori doar schitata, umanul, in general. Uneori, un cuvant este sarac fata de o privire. De fapt, in lucrarile mele acest lucru vreau sa il redau: stari ale personajelor.
Care e pe primul loc in sufletul tau: versul sau culoarea?
Nu as putea sa fac o diferentiere intre ele. Au izbucnit in viata mea cam in acelasi timp amandoua, doar ca poeziei i-am dat mai mult credit, avand in trecut si ale incercari de felul acesta. Singura diferenta este ca scriu atunci cand simt si pictez cand pot. Ar trebui sa fie la fel, dar nu imi permite timpul altceva.
Ce film artistic a ajuns sa te puna pe ganduri?
M.B. Nu stiu daca acest film m-a pus pe ganduri, dar sigur m-a impresionat foarte tare. Nu sunt o cinefila, desi mi-ar placea. Tot lipsa timpului este motivatia. Dar acest film l-am vazut de cateva ori deja, am plans de fiecare data si imi doresc sa il mai vad o data. Si chiar sa mai plang o data. Este Octav, filmul regizat de Serge Ioan Celibidachi, cu Marcel Iures in rolul principal.
Ce planuri ai in privinta picturii?
Probabil te voi surprinde, dar niciun plan. Pictura a fost si este furtuna din viata mea, ori cu nicio furtuna nu iti faci vreun plan. Mi-ar placea evident sa urmez cursurile unei facultati de arte, dar momentan nu este posibil. Doar traiesc cu speranta ca poate intr-o zi… cine stie.
Unde ai expus? Este important pentru tine sa expui, sa arati publicului picturile tale? Comenteaza putin daca e important pt un artist sa expuna sau actul artistic se incheie la ultima tusa de pensula? Cum te-ai simtit cand ai pregatit expozitia de pictura de la Onesti ( e cea de care stiu eu).
M.B. Am avut doua expozitii la Onesti, ambele colective. Tu stii de a doua unde am fost colega(de perete) cu Elena Dinga (n.r. membra si ea in comunitatea noastra a taberei). In momentul de fata nu vreau sa mai expun. Nu am o motivatie anume, dar asta simt si cum in pictura mi-am urmat instinctul neavand altceva pe ce sa ma bazez, voi face la fel si de data aceasta.
Expunerea tine de interiorul artistului. Dar eu cred ca artistii trebuie sa expuna, deoarece munca lor se adreseaza privitorului. Pictura(arta in general) este un lucru extrem de inutil. Dar esenta evolutiei umane este intelegerea utilitatii acestui lucru atat de inutil. Constientizarea frumosului a fost primul pas care ne-a facut sa ne desprindem de conditia de animal. Si sa ne diferentiem ca specie. Am supravietuit, fata de altii, in mare parte si datorita artei. Pentru ca lumea insasi este un act de creatie.
Cat despre expozitia de la Onesti, cuvantul care ar descrie starea mea a fost presata. A fost organizata in scurt si am avut ambitia sa ma prezint cu lucrari necunoscute celor care ma urmaresc. Tu stii ca eu pictez incet si nu am avut decat sfarsituri de saptamana la dispozitie. Chiar a fost un tur de forta. Nu regret pentru ca am acumulat mult atunci(chiar si viteza 🙂 ). Experienta este un profesor bun, dar mie imi plac lucrurile asezate, facute mai ardeleneste :).
Ce intrebare ti-ai adresa tie insati si care e raspunsul care ti l-ai da?
M.B. Eu imi adresez tot timpul intrebari la care imi ofer raspunsuri neconditionat. Sunt foarte sincera cu mine si imi spun lucruri pe care nu stiu daca as putea sa le recunosc cu voce tare. Totusi in acest context chiar nu stiu la ce intrebare sa ma gandesc. Le-ati epuizat voi pe toate:) . Dar as putea sa citez un proverb japonez(ca tot imi doresc sa ajung in Japonia de mai bine de zece ani) care imi serveste drept motto de multe ori. “Daca ai de luat o decizie, gandeste-te(sau intreaba-te, as completa eu). Daca ai luat decizia, nu te mai gandi(intreba).”
Multumesc mult si apreciez interesul vostru pentru experienta mea scurta in cadrul taberei.
Mihaela, iti multumesc si eu pentru ca ti-ai facut timp si pentru disponibilitatea ta pentru acest interviu.
In incheiere va las cu o poezie scrisa recent de Mihaela si cateva picturi de pe pagina ei de Facebook, Sete de culoare
Am întrebat
Am întrebat un răsărit
Dacă ți-a desenat vreodată
Umbra genei tale în nisip
Și mi-a răspuns
Cu o rază de soare.
Am întrebat ploaia
Dacă ți-a înlacrimat vreodată
Urma pașilor tăi dintr-un gând
Și mi-a răspuns
Cu boabe de rouă.
Am întrebat o stea
Dacă ți-a înseninat vreodată
Visul dincolo de abis
Și mi-a răspuns
Cu o Cale Lactee.
Am întrebat o pasăre
Dacă ți-a mângâiat vreodată
Aripa frântă de prea multă solitudine
Și mi-a răspuns
Cu un zbor.
M-am întrebat
Dacă dragostea este un răspuns vreodată
La incertitudinea unei lumi
Și mi-a răspuns
Seninul din ochii tăi.
– Mihaela Baci, iulie 2020.
Tatal artistei – desen de Mihaela Baci 
Reproducere dupa N. Grigorescu, Maria Nacu
……….
Multumiri comunitatii Taberei de pictura Hobby Art pentru ajutorul dat in realizarea acestui interviu!
A consemnat Simona Polhac
Tabara de pictura Hobby Art 