Nastrusnic, haios, enigmatic si afectuos ar fi doar cateva cuvinte care i se potrivesc lui Aran, cel care ne bucura de fiecare data cand e alaturi de noi in tabara. Cel care in tabara de la Balcic a ajuns fara niciun bagaj pentru ca i se blocase usa, bagajele erau inauntru iar el afara si avionul nu astepta ca el sa sparga si sa repare usa, asa ca a ajuns in tabara fara bagaje. Dar s-a descurcat. 🙂 Aran cel al carui zambet frumos si expresii mucalite te fac sa zambesti si tu. Odata, in tabara de la Balcic a sarit sa salveze un caine de la inec si am umblat apoi cu totii sa-l doftorim pe el ca se ranise la picior. Apoi, an de an in fiecare tabara il intrebam care e meseria lui ca mi se parea imposibil de retinut: inginer mecatronist.

Adrian Stoian in Tabara de pictura Hobby Art la Voronet

I-am lansat invitatia acestui interviu cu ocazia expozitiei personale de anul trecut de la Iasi alaturi de mama lui, Geta si fratele George, interviu care se materializeaza acum in randurile de mai jos. Cunoscandu-l pe Aran, un barbat robust, inalt, n-ai banui ca e in stare de atata sensibilitate care iata, ni se reveleaza si printre randurile acestui interviu.

  •  Care sunt primele tale amintiri despre pictura? De cand pictezi? Cum s-a produs declicul cand te-ai apucat de pictura si care este relatia ta cu pictura acum? Ce inseamna pentru tine pictura? Pasiune sau evadare? Exprimare sau introspectie? 

A: Încep să scormonesc încet, încet printre amintiri și amintirile revin la lumina zilei. Dau filă cu filă înapoi în timp. E deja mult praf adunate peste ele. Rămân doar cu frânturi de imagini. Trebuie să le și sortez. Este vorba, și de abia astăzi știu și sunt sigur, despre cum fratele meu mai mare, George picta după Nighthawks de Hopper. Mai departe este vorba de un crocodil din plastilină. Este un desen tehnic foarte acurat cu coloane romane. Nu vreau să menționez cum arăta al meu. Este un trandafir, în guașă, așa de real, pictat pe un placaj, tot de George. Sunt …. albumele de pictură găsite în bibliotecă. Da. Cele mai multe dintre amintiri sunt legate de ceea ce a pictat și modelat George. Acestea pot fi categorisite ca amintiri inconștiente de pictură.

În momentul în care mama i-a vorbit lui George, care are o mare sensibilitate pentru frumos, despre o tabăra de pictură la Bârsana, Maramureș în 2009, m-am alipit și eu, fără gânduri prea multe. Mulțumesc mamei pentru că m-a luat in tabără.  Vroiam să mă relaxez, să nu fac nimic. De aceea nici nu am avut culori, nici pensule, nici măcar intenția de pictat nu am luat-o cu mine. Aici am avut bagajele cu mine, nu ca în altă tabără. De aici încep amintirile conștiente despre pictură. Soare dogoritor. Sus pe deal între meri și cu iarba până la brâu. Căpițele de fân și o muscă rătăcită s-a lipit de tablou. Credea că e iarba proaspăt cosită. Aici și acum am pictat prima dată cu ulei. Mama picta mai departe, George la fel. Eu o mai stresam, ba o culoare, ba niște ulei ba niște .. niște.  Seara ca baietii, Tudor, George și eu ne-am adunat și am trecut prin camera unde erau tablorile la uscat. Erau toate frumoase, sclipeau in lumina serii și mirosea a ulei. Ajuns la tabloul meu, Tudor a intrebat

  • Cine a facut tabloul? – Primul gând …. ups. Sună cam negativ.
  • Cine vine în tabăra și are deja cunoștinte de pictură? – deja suna mai bine. Huff

Cred că George își aduce aminte mult mai bine. Am rămas atunci cu un sentiment că am  realizat ceva deosebit. Am expus o parte din mine pe o pânză, albă la început, și care a prins încet, încet contur. Și totuși nu m-a prins. Era o joacă pentru mine. Cu o floare nu se face primavară.

Apoi a urmat sesiunea de la Mănăstirea Bârsana. Am văzut porțile sculptate în lemn masiv. Am avut marea oportunitate să pictăm în înteriorul curții mănăstirii. După sesiunea teoretică a lui Tudor, a trebuit fiecare să își aleagă un motiv să picteze. Ce priveliște, ce atmosferă! Tot așa. Fără Pânză. Fără culori. Fără pensule. Și totuși am avut de toate. Mi-am ales cu greu un motiv. Mai ales că nu știam să pictez. Eram ca la cinematograf și sala e goală. Pe ce scaun e mai bine să mă așez. Eram cam  …  în ceață. Am găsit un …..colț ….. nu prea erau colțuri…. în pantă …. în care pot să pictez. Undeva pe un mic deal. Aveam o priveliște minunată.

Am început cu greu să schițez, apoi să pictez. A trecut scurt de cateva ori Tudor. Nu am înțeles atunci ce vroia.  Deja îmi vorbea pe înțeles, eu nu îl puteam înțelege. Am ales să pictez ceva și încet, încet a prins contur altceva și am intrat în rezonanță. O cumpănă. O cumpănă cu o găleată de apă. Asta este. O cumpănă cu o galeată de apă în bătaia vântului turbat. Din acest moment am început să am vaga senzație că conștientizez că pictez și ceea ce pictez este doar ceea ce sunt eu in acel moment. E un moment surprins și transpus pe panza, care cere mult sacrificiu și timp. Transpunerea momentului poate dura ceva mai mult timp, nu doar un moment. Trebuie să îi mulțumesc Simonei că l-a găsit pe Tudor. Trebuie să îi mulțumesc lui Tudor pentru talentul său de a preda, libertatea de exprimare și cel mai important de a nu impune un stil.

  • Cum iti explici ca atat tu cat si mama si fratele tau pictati? Cum iti explici aceasta pasiune comuna?                                                                                                                                                                 

A: Cum să explici că Pământul se rotește în jurul Soarelui? Cred că face parte dintre acele multe lucruri care nu ți le poti explica și le iei ca atare, axiome. Cred că a fost ceva latent și trebuie luat in considerare contextul: momente de rătăcire înconjurat de oameni dornici de exprimare, natură. Conjuctura a fost favorabilă și a fost aceea de a picta, cânta și nu se oprește numai aici. Restul vinei e secretul taberelor. Totuși în familie arta a avut întotdeauna loc. Îmi aduc aminte că am găsit niște placaje pe care bunicul Bubu, le pictase, niște sticle învelite într-o țesătură metalică, mătușa Doina, stra-străbunicul care a fost arhitect, mama care a fost inginer chimist și a lucrat mult cu culorile, fratele George care modela plastilina ….etc…..

  • Profesia ta este una mai tehnica, nu? Sau are tangenta cu domeniul creativ –artistic? Daca nu pictai, cu ce alta pasiune iti ocupai timpul liber?

A: Bună întrebare. Am studiat mecatronica, apoi am studiat mai departe la master biomecanica ca apoi să continui și să obțin titlul de doctor inginer în mecatronică. În timpul doctoratului am avut șansa și oportunitatea de a breveta invențiile legate de tema doctoratului. Însăși cererea de brevet de invenție este o creație, o creație tehnică numită invenție. Pentru mine, de aici începe creația tehnică și artistică să se întrepătrundă și nu se mai pot separa.

Ce ar face un olar cu creația artistică fără creațiile tehnice (instrumentele tehnice) necesare? Ce ar face un artist fără cunoștințe pur tehnice de geometrie, perspectivă, care se învață și la facultațile tehnice? Cum să separi un artist de creația precisă tehnică – numită pensulă, uleiuri, rame, etc.,   de creația artistică – numită tablou, pictură. În pictură, fără cunoștințe de geometrie descriptivă este greu de a realiza o armonie geometrică. Cred că creativitatea a fost în familie tot timpul prezentă fie ea tehnică sau în ultimul timp dominant artistică și deci mai bine spus tehnico-artistică: prin mama ca profesor inginer de chimie, tata inginer cu un mare număr de brevete de invenție, fratele ca fizician cu un ridicat simț pentru detaliu și precizie.

Dacă nu aș fi pictat, cred că tot aș fi pictat.

  • Ce efect are asupra ta faptul ca împărtășesti aceeași pasiune, pictura, cu mama si cu fratele tau George? În orice caz, pot sa presupun ca trebuie sa fie minunat sa poți avea parte de un asa „nucleu” artistic în propria familie!

A: Mă bucur în fiecare zi să văd cum fiecare dintre noi se exteriorizează în pictură și își imprimă semnatura artistică prin diferite stiluri de exprimare. Ceea ce mama face cu pasiune nu pot face eu iar ceea ce fratele meu creează, la fel, nu pot face eu. Plutind în familie aerul artistic nu pot face decăt să levitez.

  • In ce masura te ajuta taberele de pictura Hobby Art la care participi aproape anual, sa pictezi ? Pictezi si-n afara taberelor? Daca da, este ceva premeditat , adica iti propui ca intr-o anumita zi sa pictezi sau pur si simplu pictezi spontan, cand iti vine cheful?

 

Adrian Stoian ( Aran) in Tabara de pictura Hobby Art

A: Începând din clasa a doua am fost anual în tabere fie la munte, fie la mare, dar nu îmi amintesc să fi fost cu o temă definită. Înainte de Bârsana nu m-am gândit niciodată să merg cu intenție într-o tabară de pictură. În principal pictez numai în tabară, unde mă pot concentra doar la pictură. Îmi este greu in mediul de acasă, mai ales că sunt multe surse de distragere de la concentrație. Avantajele din tabără: sunt preocupat doar să pictez și sunt foarte relaxat. În afară de atmosfera mirifică de pictat mai sunt concertele, jocurile, schimburile de experiență, concursurile de creație, expozițiile etc. Îmi propun destul de des să pictez și nu reușesc. Încerc să găsesc o scuză, un motiv, dar nu găsesc.

 

  • Cat de mult te solicita si te consuma acel moment al realizarii unei picturi? Cum iti gasesti inspiratia?

A: Când încep să pictez sunt doar eu, pensula și pânza albă. Aici mă opresc. Unde vine prima tușă, cu ce culoare, ce intensitate, ce fel de tușă, etc. ? Aici e cel mai mare consum energetic și mental, trecerea acestui prag. După acest moment încep să alunece imaginile pe pânză. … încep să prindă contur cu ceea ce mi-am propus și ceea ce mi-am propus se schimbă, se schimbă cu ceea ce simt. Inspirația mă gasește, nu trebuie să o caut. Vine peste mine.

Adrian Stoian in Tabara de pictura Hobby Art

  • Cat conteaza pentru tine modelul/realitatea? Ce urmaresti tu sa redai intr-o pictura? Cat e intuitiv si cat e gandire in picturile tale? Ai un plan dinainte stabilit? Daca da, in ce proportie iti iese exact ce doresti? Daca nu, cand iti dai seama ca pictura e gata?

A: Realitatea pe care o trăim este realitatea pe care noi am creat-o cu mult timp înainte de a fi. La fel este și cu tabloul. El este deja gata înainte ca eu să îl fi început. Fiecare gest artistic pe pânză este o formă a mea de exprimare.  Fiecare tabloul este o poezie, un poem, un roman, și câteodată chiar științifico-fantastic. Fiecare tablou are un trecut.

Întrebarea cât de intuitiv si cât gândire, mă pune pe gânduri și trebuie să mă uit în dicționar. Cât e inspirație și cât e imaginație? Nu știu. Nu pot să le separ. Știu doar că restul de 99% e transpirație. Cred că am avut de multe ori intenția de a interveni și reinterveni. De cele mai multe ori mă opresc…Tudor știe. În momentul în care părăsește sevaletul, este gata. Asta nu înseamnă că și romanul este gata. Dacă nu a părăsit încă șevaletul, nu este gata.

  • Cat si cum pictezi? Ce planuri ai in privinta picturii? Iti valorifici in vreun fel picturile? Ai avut vreodata o dorinta instinctiva de a picta un loc in care ai fost? Daca da, care a fost acela?

A: Pictez doar in timpul meu liber și asta spune tot. Într-adevăr tablourile merg destul de des la diferite expoziții la muzee de artă sau organizate de Simona, cea care a dat suflet taberelor de pictură. De multe ori in diferite călătorii am avut aparatul foto lânga mine și în momentul în care m-am simțit atras de ceva anume, am declanșat butonul să facă poze. Momentul este suprins cu toate povestea lui iar in momentul în care mă uit pe poze, se deapănă amintirile. Da, și este la munte.

  • Care sunt pictorii tai preferati?

A: Am unul singur. Mama este pentru mine pictorul meu preferat. Vrea să redea frumosul așa cum știe ea cel mai bine și asta este cred cel mai greu. Și se exprimă nu numai în pictură.  Sabin Bălașa este un alt pictor care îmi place cum se exprimă și realizările lui se găsesc și se pot vizita în Universitatea Al.I Cuza din Iași.

  • Care este pictura din istoria artei care ti-ai dori s-o ai acasa pe perete? De ce?

A: Carul cu boi de Nicolae Grigorescu. Nu stiu.

Mai jos o minigalerie cu picturi realizate de Aran in Tabara de pictura Hobby Art:

……….

Aran, mii de multumiri pentru acest interviu, deasemenea mii de multumiri comunitatii Taberei de pictura Hobby Art pentru ajutor!

A consemnat Simona Polhac

Anunțuri