Crede-mă, de luni de zile îmi doresc să-ți scriu despre această pictoriță extraordinară. Este un om luminos, cald și foarte sociabil. Am fost foarte fericită când am reușit în sfârșit să mă întâlnesc cu ea. Am păstruns în atelierul ei cu nerăbdare, dar și sfială pentru că atunci când cunoști un om talentat te străduiești să nu-i perturbi liniștea, să nu-i invadezi spațiul, or eu sunt cam expansivă, ca să mă exprim elegant. Mi-am dorit să văd cu ochii mei picturile din seria grădinilor (Gardens), care au fost parte dintr-o expoziție superbă în 2008, și am avut norocul să mai găsesc vreo două trei lucrări în atelier. Doamne sunt minunate! În momente de genul acesta îmi pare tare rău că nu sunt milionară, dar și când ajung știu clar că voi deveni colecționar de artă contemporană.
Nu doar că este caldă și plăcută, dar Mirela este și foarte muncitoare. Are o mulțime de expoziții și lucrări până acum. Dar nu s-a limitat doar la asta, a făcut și face scenografie, decoruri, costume. Și show-uri de fashion și artă, și body painting. Ilustrațiile ei au ajuns ca etichete pe sticle de vin, a creat și ambalaje și participă la campanii de tot soiul pentru care se ocupă de partea grafică. M-am întâlnit de două ori cu ea și mereu era ocupată și m-am bucurat că am avut ocazia să o observ lucrând. Este și mamă. Are o fetiță absolut delicioasă și incredibil de talentată. Am surprins-o pe Mira în atelier desenând alături de mama ei. Și mă uitam la ele și le vedem pe fundalul pânzelor impozante desfășurate pe o întreagă latură a atelierului. Parcă erau într-o grădină. În momentele de liniște se auzeau de afară păsările și zău că au fost momente magice. 
Mirela spune că lumea își aduce aminte de ea mâzgălind. Mereu avea ceva în mână, ba un creion, ba o cariocă sau cretă. De altfel, primul concurs de desen l-a câștigat când avea doar trei ani și jumătate la un consurs de desene pe asfalt. Pentru ea desenatul, pictatul, mâzgăleala cum spuneau ceilalți era ceva natural, dar vezi tu că nu s-a gândit neapărat să se facă artist. Părinții ei îi stabiliseră clar traseul profesional. Era în tradiția familiei liceul de mate-fizică, cel mai bun din oraș (Cluj-Napoca) și mai departe o facultate de drept. Oricum ceva serios și cu potențial pentru o meserie sigură și bănoasă. Dar soarta, soarta există! Înainte cu două săptămâni de admiterea la liceu a avut loc o nuntă în familie unde Mirela a l-a cunoscut pe un verișor de-al ei și a aflat că e elev la Liceul de Artă din Cluj. Nici nu știa că există așa ceva, părinții au ferit-o de partea asta, că doar știi cum e concepția că dacă ești artist mori de foame. Dar ea nu s-a lăsat și chiar dacă ai ei au încercat să o îndrume către un liceu teoretic, vocația a atras-o către artă.
Și uite cum la liceul de artă a absolvit altceva decât pictură, nu-mi aduc aminte, dar știu că în atelierul ei există o tapiserie țesută și creată de ea. Știu că la Facultate a făcut și modă, știu că experimentează mereu și nu se lasă încorsetată doar în pictură. Mirela este un om care a ales să vadă lucrurile frumoase, să se concentreze pe momentele fericite pe care viața ți le oferă. Îmi spunea că preferă ca atunci când merge pe stradă să se bucure de veselia unui copil care merge pe trotinetă decât să se lase pradă amărăciunii pe care ți-o imprimă prezența unui cerșetor. Da, îi dă un covrig dacă are, dar nu se lasă cufundată în povestea lui tristă. Pentru că viața e scurtă și pentru că dacă nu te bucuri de ea, dacă nu lupți să scoți la iveală ce ai mai bun și mai frumos din tine ca să le oferi celorlalți, atunci ce sens mai are? Asta mi-a plăcut extraordinar de mult la ea. Chiar este un om luminos! 
Și nu doar că e luminoasă, dar e și altruistă. Mi-a vorbit de nenumărați alți artiști români pe care ar trebui să-i cunosc, să scriu despre ei. Mi-a povestit că în atelierul ei organizează și seri cu artiști și stau de vorbă, fac schimb de idei, vorbesc depre trăirile lor, despre ceea ce au mai citit sau văzut. Este ca un burete, absoarbe tot, dar și când îl apeși puțin, doar cu un zâmbet, țâșnesc idei, explicații, citate, cărți, filme, locuri. Da locuri magice, căci îi place să călătorească și în fiecare an merge în câte un loc fascinant. Și vine de acolo încărcată de momente fericite pe care le așterne mai apoi cu frenezie pe pânze. Și stările astea vibrează către tine, fie prin culoare, fie prin gingășie. Oricum lucările ei îți provoacă o reacție, nu te lasă indiferent ori te bucură ori te pun pe gânduri. Sunt crâmpeie de viață pe care le surprinde din perspectivă optimistă. De aceea o iubesc și de aceea îmi doream să-ți scriu și ție de ea (deși așa avea încă foarte multe de spus). Neapărat intră pe site-ul ei mirelatraistaru.ro unde are lucrările ei și sunt multe! Până atunci te invit să arunci un ochi în atelierul ei.
Sunt sigură că o să te inspire și pe tine! 
Articol preluat de pe Adelaparvu.com .
Sursa text si imagini adelaparvu.com
Tabara de pictura Hobby Art 