Interviu cu Florentina Otari -”probabil ca pictura este calea mea spirituala in aceasta etapa…”

Florentina Otari in Tabara de pictura Hobby Art ( Barsana 2011)

Sunt mai mereu curioasa ”cum” si ”de ce” in ceea ce priveste persoanele sau proiectele care ne alchimizeaza existenta, facand-o sa transceada dincolo de banal, de rutina sau in mod inevitabil de persoanele care reusesc sa se reinventeze, sa fie, dincolo de etichete si conveniente sociale, orice si-ar dori ele sa fie.

Invitata interviului meu de azi este Florentina Otari, o persoana cu un zambet absolut stralucitor pe care am cunoscut-o prin 2011 cu ocazia taberei de pictura pe care am organizat-o in Maramures.

Inainte de 1989 lucra in sectia de marochinarie din Bacau cand fusese remarcata pentru indemanarea si creativitatea ei. Crease chiar propriile ei genti si posete asa ca a fost incurajata sa se specializeze sa devina ”creator cu diploma”, cum spune ea. Dar n-a mai fost sa fie, schimbarile prin care trecea economia tarii dupa ’89 a facut sa se inchida fabrica, asa ca Flori a trebuit sa puna punct profesiei.

Am provocat-o la acest interviu datorita seriozitatii si tenacitatii ei de a-si urma un vis, de a ne oferi un model inspirational ca visurile se pot indeplini, mai ales ca Flori este din nou remarcata, de aceasta data in pictura, ultimele ei expozitii bucurandu-se de aprecieri din partea criticii de specialitate.

• Flori, cum te-ai descrie intr-o singura fraza?
  Cred că sunt un om obisnuit care si-a găsit pasiunea.

• Care sunt primele tale amintiri legate de pictura, care si-au pus amprenta asupra ta? Cum te-ai apucat de pictura si de ce? 
  În anul 2005, ne-am mutat în străinătate, într-o casă imensă, dezolant de albă. Cum să aducem putină viată în noul nostru cuib? Fără nici o experientă în design ambiental am început să cumpărăm multe plante, un acvariu… dar, peretii cereau ceva. Sotul meu a avut ideea să facem niste tablouri. Copii, bineînteles, de pe internet. După jurizare :), ale mele au fost înrămate si puse pe perete. Iată cum si de ce!

• Descrie putin experienta ta cu pictura de cand ai adus-o constient in viata ta. Care au fost primele abordari, primele cautari?
  Încurajată de sot, de prieteni si de… timpul liber am căutat să iau lectii de pictură, mai întâi de pe internet si mai apoi cu profesor. Pe măsură ce aflam lucruri, curiozitatea si entuziasmul meu creșteau!

• Stiu ca ai urmat cursurile Scolii Populare de Arta si ai participat si la cateva tabere de pictura cu noi, ce ai dorit sa descoperi sau ce te-a determinat sa mergi mai departe spre studii universitare?
  Asa că, mânată de curiozitate, la întoarcerea în Bucuresti m-am înscris la Scoala Populară de artă. Si, de la acest pas, nu m-am mai oprit. M-a prins microbul! Si, universul a creat conditiile ca totul să se lege în favoarea cresterii pasiunii mele pentru pictură. Astfel, prin Irina Latis, colega de la Scoala de arte am aflat de taberele organizate de tine. Prima tabară, de la Bârsana, a fost o experientă extraordinară pentru mine. Wow, să pictez plain air într-o ambiantă de vis! Cu un profesor ca Tudor Frâncu! Ce împlinire! Dar dincolo de stările paradisiace ale acelui moment constientizam că pictura era încă un mister pentru mine. Si am purces la dezlegarea lui. Oare există o dezlegare? Impulsionată si de Daiana Savopol căreia îi multumesc si pe această cale, m-am înscris la Universitatea de Arte.
  

  Florentina Otari- Tabara de pictura Hobby Art – Balcic 2012

• Simti ca ti s-au indeplinit asteptarile pe care le-ai intuit cand te-ai inscris la facultarea de arta, te intreb acum, la absolvirea masterului tot in cadrul aceleiasi specializari. Comenteaza te rog.
  Ei bine, dincolo de oferta de informatii teoretice împletite cu practica picturii sub îndrumare de specialitate, facultatea mi-a confirmat ceea ce la un moment dat, profesorul Cozma, profesor la Scoala de Arte, a spus lăsându-mă cu gura cascată: “Pictura este un mister si asa trebuie să fie!” Că este un mister simtisem si eu, dar că asa trebuie să fie…?

• Cum a fost parcursul anilor petrecuti in facultatea de arta din perspectiva relatiei tale cu pictura? Care au fost cele mai importante revelatii din perioada studiilor universitare? 
  Hmm…Adică relatia mea cu misterul? Mintea mea încearcă să înteleagă. Dovada că am ales ca subiect de cercetare pentru lucrarea de disertatie Pictura ca artă meditativă. Tema asupra căreia interoghez: este pictura/actul de a picta o cale spre dobândirea linistii interioare sau linistea interioară este conditia apriori în care are loc actul creatiei? Sau sunt posibile ambele situatii? Poate fi contemplarea unei opere de artă un act spiritual? Probabil că, dacă imi pun astfel de întrebări, asta-i relatia mea cu pictura: este calea mea spirituală în această etapă a existentei mele.

• Cand si cum pictezi acum, dupa ce ai terminat cu scoala?
  Aproape în fiecare zi intru în atelier. Uneori fac doar schite si asta durează cel mai mult. În această etapă este marea frământare. Odată hotarâtă schita urmează transferul pe pânză, etapă care tine de mestesug. Uneori schita initială este abandonată partial în favoarea altor idei ce apar pe parcurs.

• Ce te inspira in general? Cum functioneaza la tine inspiratia? Dar procesul de gasire a subiectelor pentru pictura? Este unul intuitiv sau rational? 
  În perioada studiilor de licentă m-am inspirat din arhitectura orasului. Fragmente de peisaj citadin redus, simplificat. Pe perioada masteratului am renuntat la surse si am început să mă joc cu forme simple creând compozitii linistite, calme, monochrome care să raspundă nevoii mele interioare de liniste.

• Cum si cand s-a produs declicul care te-a facut sa-ti schimbi cu 180 de grade abordarea stilistica? Ma refer la faptul ca ai trecut intr-o perioada scurta ( asa pare din exterior) de la realism la abstractul minimalist. 
  Probabil că realismul a fost o perioadă necesară evolutiei mele ca artist. Acum abstractul este pentru mine plin de sensuri chiar dacă e minimalism. Nu exclud o revenire la figurativ, Dacă se va întâmpla, va fi, cu sigurantă mai purificat.
  

  Florentina Otari

  

  Florentina Otari – seria Inside Stilness

• Cat este de lung drumul de la figurativ (realism) la abstractul (minimalism geometric)? 
  E foarte simplu. E o întoarcere la primele lectii de desen. Sau, dacă privim în jur, ne dăm seama că majoritatea formelor pot fi reduse la forme geometrice. Cred că Galileo Galilei a fost cel care a spus că “Formele geometrice sunt alfabetul în care a fost scrisă cartea naturii”.

• Care este crezul tau artistic?
  Simplitate!  Si completez cu un citat : “ Simplitarea nu este un tel, ajungi la simplitate dacă te apropii de tâlcul    adevărat al lucrurilor “ Constantin Brâncusi

• Abstractul geometric pe care il practici in prezent e si o chestiune de matematica?
  Nu. Sunt simplificări, purificări, esentializări.

• Referindu-ne la ultimele doua expozitii personale, ‘’Inside stillness’’ si ‘’Outside stillness’’, lucrarile ti-au inspirat titlul sau invers, adica ai pornit de la tema si ai cautat expresia artistica?
  Inside Stillness a fost chiar titlul proiectului de masterat (cu subtitlul Pictura ca artă meditativă) si face referire la linistea ca fundal pe care toate formele există, iar Outside Stillness a fost titlul dat de curatorul Cristian Cojan si-l argumentează intr-un text de sală care ar fi prea lung să-l transcriu aici.

• Care sunt pictorii tai preferati?
  Sunt asa numitii mistici ai picturii: Malevici, Rothko, Kandinski, Ad Reinhardt, Agnes Martin.

• Cat este de important desenul pentru un pictor?
  Un artist complet stăpâneste desenul. Există si asa numitii coloristi care pot excela fără desen.

• Unde te vezi peste 5 ani? Ce planuri de viitor ai?
  Continuând această misterioasă practică – pictura. Iar planul este să ”pictez” singura chef-d’oeuvre, eu însămi, clipă de clipă.

Mii de multumiri, Flori pentru acest interviu!

Pe Florentina Otari si picturile ei le regasiti pe site-ul personal al artistei, www.florentinaotari.ro .

…..

a consemnat Simona Polhac

Multumiri comunitatii Taberei de pictura Hobby Art pentru ideile culese in realizarea interviului.