Stoian Georgeta in Tabara de pictura Hobby Art  Imi place sa spun si ii place si ei sa recunoasca, ca Georgeta Stoian, Geta cum ii spun prietenii, este veterana Taberei   de pictura Hobby Art, adica persoana care a fost de la inceput alaturi de noi in tabere chiar din 2009 si de atunci vine in fiecare an cel mai adesea insotita de unul sau ambii ei baieti. Am fost inspirata de acest interviu in momentul in care am primit Triada, catalogul expozitiei lor de pictura care a avut loc la Iasi si care a insemnat o incununare frumoasa a preocuparile lor artistice in cei 8 ani de cand picteaza. Momentul cand am primit in dar catalogul lor a fost foarte emotionant pentru mine intrucat am simtit ca am contribuit si eu la alegerea aceasta a lor, iar acum ma refer la Geta, am simtit ca alegerea picturii in viata dupa activitatea didactica ca profesoara de chimie i-a adus implinire si am simtit asa si o implinire a mea proprie. Mi-am spus ca trebuie sa celebram acest sentiment printr-un interviu, pentru ca acesta este rostul interviurilor de pe acest blog, de a fi o sursa de inspiratie pentru cei care cauta modele de viata frumoasa care sa ne aduca clipe de bucurie autentica.

”Energia si ambitia ei au determinat-o sa caute, sa descifreze tainele unei pasiuni care prin culoare si forma scot la iveala frumosul…Daca la inceput pictura i-a fost o necunoscuta care i-a starnit curiozitatea, odata ce a capatat experienta si exercitiul, pictura a devenit un prieten de nedespartit, o indeletnicire, un hobby care este o parte importanta a vietii ei” – extras din catalogul Triada – Tudor Francu, artist plastic, instructorul de pictura al Taberei de picura Hobby Art.

Asa cum ne e obiceiul, am adresat impreuna cu membrii comunitatii taberei cateva intrebari Getei:

Geta, care sunt primele tale amintiri despre pictura? Crezi ca au contribuit ele  la faptul ca te-ai apucat sa pictezi dupa ani de zile, la varsta pensiei ?                                                 Geta:Prin 1966 am mers la o expoziție de pictură în Iași și am fost impresionată de 2 tablouri pe care nu le consideram atunci ca fiind picturi, unul pe un fond alb avea numai o dungă neagră intitulat ”La arat” și altul un fel de vârtej multicolor intitulat ”A venit vremea cuibăritului” . Atunci mi-am zis : Așa ceva pot picta și eu ! Ideea a rămas undeva într-un ungher de memorie care și-a găsit peste ani momentul prielnic de manifestare.

De cand pictezi si cum ai inceput?
G:Am început să pictez după ce am ieșit la pensie și după moartea tatălui meu (2008) moment în care aveam timp și posibilitatea de a mă concentra. Trecând pe lângă un chioșc am cumpărat o revistă în care era un anunț privind  organizarea unei tabere de pictura la Bârsana – Maramureș. Acesta a fost momentul hotărâtor. Chiar dacă mai făcusem niște încercări timide de a picta un mac roșu , niște magnolii,  începutul efectiv a fost în acea tabără la care am participat.

Tabara de pictura Hobby Art sesiune plein airIn tabere vii de multe ori insotita de cei doi baieti, fiecare lucrand in domenii care n-au legatura cu pictura. Unul este cercetator iar celalat inginer mecatronist. Cum s-a petrecut aceasta molipsire si care crezi ca este cauza acestei pasiuni comune?
G: Când eram în activitate organizam cu elevii de la liceu tabere la mare sau la munte unde participau invariabil și cei 2 copii ai mei, Adrian și George. Astfel a apărut ca ceva firesc să îi iau cu mine  și în tabăra de pictură chiar dacă erau deja oameni maturi. George deja din copilărie a manifestat talent la desen și în modelare figurine din lut sau plastilină. Adrian și-a descoperit înclinația spre artă prin participarea la tabere. Deci nu a fost prea greu de a fi ”molipsiți”, terenul era deja pregătit, iar cauza cred că este de ordin genetic, ceva talent fiind prezent și pe linia bunicilor paterni și materni.

Ce efect are asupra ta faptul ca împărtășesti cu copiii tai aceeași pasiune, pictura! Mai cu seama ca, după cum am observat în tabara, băieții au alte mijloace de exprimare artistica fata de mama lor. În orice caz, pot sa presupun ca trebuie sa fie minunat sa poți avea parte de un asa „nucleu” artistic în propria familie!   
G: Faptul că și eu și copii împărtășim o pasiune comună nu poate decât să-mi dea un sentiment de mulțumire și mândrie, iar stilul de exprimare diferit a fiecăruia dintre noi se datorește faptului că au beneficiat de libertate deplină din partea mea, ne-obligarea pentru un stil anume din partea mea fiind doar imboldul de a lucra, de a picta ceva oricum, numai să picteze, fără restricții.

Cum ti-a venit ideea sa faceti o expozitie reunita, toti trei, acasa la Roman ?
G: La Roman, Muzeul de Artă organizează în fiecare an 2 expoziții colective, una primăvara și una iarna în decembrie. La acestea a fost firesc să participăm eu, sau eu împreună cu unul sau alte ori cu ambii copii. La fel și la Iași, participări la expozițiile organizate de ”iArt-Iași” societate la care ne-am înscris și ca membri. Tot aici a izvorât ideea unei expoziții personale Stoian Georgeta, dar pe parcurs am ajuns la varianta să participăm toți trei, astfel că expoziția s-a făcul sub numele de ”TRIADA STOIAN – Georgeta – Adrian – George. Evenimentul a fost o noutate în domeniul artistic, ca mama și copii să se întrunească simultan cu lucrări la o expoziție, după cum spunea criticul de artă la vernisaj.

Cat conteaza pentru tine modelul/realitatea? Te-ai gandit vreodata sa treci granita realitatii? Cat de mult te solicita si te consuma acel moment al realizarii unei picturi?
G: Modelul, respectiv realitatea, este pe primul plan, iar depășirea graniței dincolo de realitatea vizibilă este o chestiune probabilă și de viitor. Realizarea unei picturi, dincolo de aspectul relaxant, totuși însemnă un consum de energie mare. În acele momente nu mai știu altceva decât pânza, pensoanele și culorile, și nu mai țin cont dacă e zi sau noapte, concentrarea asupra lucrului fiind totală. Starea pe care mi-o oferă este de a fi numai eu cu mine, făcând abstracție de tot ce este în jur.

Ce tema a avut expozitia de la Roman tinand cont de maniera diferita in care picteaza fiecare? Si unde ati avut expozitia comuna?
G:Nu a fost o temă anume pentru TRIADA STOIAN, singurul element definitoru fiind participarea celor trei pictori, fiecare cu stilul lui.

Care este acum relatia ta cu pictura? Cat si cum pictezi? Cum iti gasesti inspiratia? Iti valorifici in vreun fel picturile?
G: In fiecare pictură ce o realizez este o latură a sufletului meu, mereu alta, și de aceea nu simt nevoia să le valorific în vreun fel.

Care este pictorul tau preferat din istoria artei?
G: Nicolae Grigorescu

Care este cea mai mare bucurie pe care ti-a provocat-o pictura?
G:Cea mai mare bucurie a fost expoziția și albumul realizat TRIADA STOIAN – 2017

 

 

Multumesc pentru interviu si La Multi Ani pentru ca stiu ca luna aceasta a fost ziua ta de nastere, deasemenea Sarbatori frumoase alaturi de toti cei dragi ai tai si un An Nou cu sanatate si multe bucurii !

……

Multumesc comunitatii taberei pentru ajutor!

Interviu consemnat de Simona Polhac

 

 

Anunțuri